top of page

Despre sinceritate și ce ne face mai buni

Updated: May 31, 2023

de Florin Mureșan


Putem fi patrioți dacă suntem sinceri?


Patriotismul derivă din dragostea pentru țară. Suntem noi în acest moment al istoriei în situația de a fi mândri că suntem români?


Suntem îndreptățiți să fim mândri?


Haideți să facem, acum la început de an, un exercițiu de sinceritate și să vedem unde ne plasăm în raport cu celelalte state europene. Suntem la coada Europei? Suntem. Ne merităm locul? Desigur. E și din cauza noastră? Sigur. Din cauza noastră, cetățeni plătitori de taxe? Nu se poate! Din cauza politicienilor? Evident!


Din cauza lor nu avem autostrăzi, din cauza lor nu avem un sistem educațional în pas cu restul Europei, din cauza lor țara aceasta a intrat în colaps și din ea a emigrat cea mai buna parte iar aici au rămas mulți incompetenți. Din cauza lor nu avem o țară în care meritocrația să fie un element fundamental pentru cât câștigă oricine, din cauza lor toată industria grea pe care am moștenit-o din comunism - și care a fost făcută de bunicii și părinții noștri - am vândut-o la fier vechi, din cauza mentalității comuniste am ales un neo-comunist care în loc să transforme și să reformeze statul l-a transformat într-o hidră cu zeci de capete și a endemizat corupția de 32 de ani încoace, păstrând aceleași reflexe. Și da, tot din cauza lor am alungat Regele și o dată cu el o șansă ca în vârful acestei tari să nu mai domnească regnul și influența sovietică, ci valorile europene și ale democrației.


În acest interval de timp, noi, cei care am fost victime atâția ani, am devenit ușor ușor și părtași ai acestor, să le numim anomalii. Suntem, cred, de acord că această țară este “Tărâmul Absurdului”, pentru că de fapt asta vrea să spună faimoasa zicală “somnul rațiunii naște monștrii”, anomalii, absurdități, (nu degeaba Ionesco a inventat teatrul absurdului). Acești monștrii sunt pretutindeni în România zilelor noastre. Nu toți îi pot vedea (fericiți aceia) însă pentru cei care care au trăit și în alte țări civilizate din Europa, sunt foarte vizibile (cei care “nu au mâncat salam cu soia” dacă ne mai aducem aminte).


Ca să înțelegi o țară nu e îndeajuns să o vizitezi ca turist.Dacă nu trăiești efectiv în ea, dacă nu muncești, nu plătești taxe în acea țară, nu înțelegi aceste detalii. Mulți dintre cei care ne-am întors am venit cu dorință și speranță de a trăi într-o “țară ca afară” însă această alegere - în cazul meu - a venit împreună cu disconfortul de a vedea într-un contrast puternic toate defectele, roțile lipsă și anomaliile (acei monștrii) născuți din absurd. Ca și când nu ar fi fost îndeajuns, la toate acestea se adaugă și degradarea societății ( și a lumii în general) din cauza acestui instrument tembel care se numește Social Media și care îndreptățește (sau lasă să se creadă așa) că fiecare tembel are dreptul la o opinie și prin urmare e o sursă de știre. Și știrile, această nouă putere mondială, sunt dominate de senzațional, nu de adevăr sau de factual. Deci trăim într-o lume plină de fake news învelită pe deasupra cu absurdul generat de acest monstru - somnul rațiunii. Mai nimeni nu mai gândește cu propria rațiune, aproape crezi că ea nu mai există. Gândirea critică nu se mai învață, nu mai este cultivată, nu mai este exersată. Suntem din ce în ce mai mulți cei care bâjbâim ca o haită de zombi către o undă cu miros de sânge sau ca o turmă de șobolani împinși spre prăpastie de muzica unui flaut mincinos.


De foarte mulți ani cred că motivul pentru care suntem la coada Europei este o rezultantă directă a lipsei de autostrăzi. Cele mai important lucru în dezvoltarea unei sunt în primul rând comunicarea înțeleasă ca schimburi de mărfuri/valori/servicii/acces și transportul, apoi ca un efect direct , educația, energia. Și bineînțeles apărarea, însă aici trebuie spus că nu doar a granițelor țării, dar și a valorilor, a tradițiilor a prețuirii trecutului nostru a moștenirii noastre. După ce am fost faultați de cei 45 de ani sub Ceaușescu am căpătat un fel de ură față de tot ce era moștenit (poate fiindcă totul mirosea a sărăcia generată de comunism). Priveam la occidentul german cu ferestre de termopan și le-am ars pe ale noastre, că erau “vechi și urâte”. Acest comportament e tot o rezultantă a comunismului bine implementat în România. (În alte țări din blocul comunist cum ar fi Polonia, Slovenia sau Cehia regimul comunist a fost mult mai blând și uman,mai deschis spre comerț și lume, prin urmare aceștia nu au renegat totul cum să întâmplat la noi după căderea Cortinei de fier.)


Noi am ars tot ce ținea de trecutul de până în ’89 fără să știm ce să punem la loc, de aceea am suferit această ruptură de identitate. Identitate pe care am înlocuit-o cu reclame prost înțelese și case cu acoperiș albastru, cu balustrade de inox și fațade roz sau portocaliu aprins și balustrul maro - pentru cei care și-au permis acest ‘lux’. Ceilalți (într-o proporție despre care nimeni nu vorbește când e vorba de Shenghen) au încă WC-ul în fundul curții și-și schimbă periuța de dinți la 2 ani chiar dacă ea costă 5 lei.


Lucrurile nu par a fi prea roz până acum din ceea ce descriu. Să fie chiar așa de rău? Așa dramatic? Știu sigur că sunt mulți cei care mă contrazic. Că s-au făcut progrese imense. OK! Cu o mică mențiune. Occidentul înspre care tânjim și încercăm să ne îndreptăm nu stă pe loc nici el. Acesta e un detaliu pe care nu prea îl aud de la liderii de opinie de pe la noi.


Din cauza prostiei, incompetenței și corupției endemice nu reușim nici măcar să luăm banii la care avem dreptul de la Uniunea Europeană pentru refacerea infrastructurii căilor ferate, nu reușim să dezvoltăm industria de extracție și prelucrare a resurselor naturale și ne bucurăm când pleacă de la noi marii investitori din domeniu. La urma urmei legile europene sunt aceleași pentru toate țările. Și atunci de ce poluarea este mereu peste limită? De ce nu putem face colectarea diferențiată a deșeurilor? De ce sunt străzile centrale ale capitalei pline de rahat? Pentru că suntem încă comuniști în cap, vorba bancului. “Au căzut comuniștii bre!!! -S-a întors Regele? -Nu, -Atunci încă n-au căzut bre”


Văzut așa, peisajul e mai bine zis sumbru.


După acest exercițiu de sinceritate aș vrea să facem și un alt exercițiu. Un scenariu optimist pentru ce putem face noi, fiecare dintre noi pentru o Românie așa cum ne-o dorim. Una care să fie străjer la marginea Europei, dar nu la coada ei! Una care să fie recunoscută ca fiind egală cu Franța, Italia Polonia sau Suedia, nu de noi, ci de frații noștri spanioli, italieni sau germani. Una dorită în Europa, nu doar tolerată.


Putem face asta posibil? Putem schimba percepția europenilor față de minoritățile noastre care fac prostii, față de industria traficului uman, a prostituției, a lipsei de educație civică, a stigmatului rusofil și al lipsei de perseverență, profesionalism și corectitudine?Să punem în loc o oglindă a hărniciei a curățeniei din propria ogradă dar și din fața casei? Da, putem. Deja majoritatea celor care au emigrat a demonstrat toate aceste calități de zeci de ani. E cunoscut faptul că în străinătate românii sunt harnici, loiali, talentați, se adaptează și sunt de cele mai multe ori lăudați și foarte bine primiți de comunitățile din care fac parte. Totuși, acest lucru nu se întâmplă în interiorul țării noastre.


Provocarea mea pentru acest început de an e să individualizez trei lucruri pe care le putem face fiecare dintre noi cu ajutorul cărora să ne îmbunătățim calitatea vieții și care pot transforma societatea și țara noastră într-una mai bună, în care să vrei să rămâi.

E totul legat în primul rând de sinceritate și de felul în care privim sinceritatea.


Să fii sincer nu înseamnă să fii slab, înseamnă să fii autentic.


Dacă suntem autentici putem mai ușor diferenția adevărul de fals pentru că folosim gândirea critică, adicâ propria gândire.


Așadar care ar fi după părerea mea trei lucrurile mărunte și la îndemâna fiecăruia pentru a schimba Societatea Românească.


În primul rând atenția la cel din spatele tău. Este după părerea mea chintesența empatiei și lucrul la care noi românii avem cea mai mare lacună. Atenția la cel din spatele nostru se traduce prin altruism, iubire și grija față de cel de lângă noi dar și față de cel din spatele nostru, de urmașii noștri, de generațiile care vin după noi, de lumea pe care le-o lăsăm. Înseamnă însă și gesturi zilnice, concrete. Atenția la automobilul din spatele tău în trafic (pentru el semnalizăm, nu pentru poliție și pentru el ar trebui să nu ne oprim în mijlocul benzii când vrem să facem stânga), atenția la cel care vine din spate când te plimbi în parc (fie că acela aleargă, pedalează sau merge mai repede), atenția la cel care vrea să treacă pe lângă tine între rafturile de la magazin, atenția la distanța față de ceilalți când aștepți într-o coadă, atenția la partea de trotuar pe care ar trebui să mergi că să nu te pui în pericol nici pe tine nici pe biciclist etc.


A doua ar fi reacția socială. Din cauza traumelor trăite în ultimii 50 de ani ne-am învățat să suportăm tot felul de abuzuri mărunte și reacționăm doar “când ne ajunge cuțitul la os”. Trebuie să reacționăm înainte ca o anumită situație să devină cronică. (exact cum ar trebui să procedăm cu sănătatea noastră). Nimic nu se va schimba în administrație și în politică dacă reacționăm doar în fața gafelor disproporționate. Dacă avem un conducător care menține o situație călduță, și nu face însă nimic în afara creșterilor salariale ale bugetarilor sau ale pensiilor. Ar trebui însă să o facem. Ar trebui să reacționăm des la fiecare abatere și abuz. Gardianul democrației este în primul rand cetățeanul obișnuit, omul fără funcție, secretară sau spor de computer... Asta ar trebui scrijelit adânc în conștiința noastră și la școală ar trebui predat comportamentul social.


Al treilea lucru ar fi decența. Acesta e un concept puțin mai abstract însă o să încerc să explic la ce mă gândesc.

Decența e direct corelată cu eleganța, educația, buna creștere și măsura în toate. Dacă am fi mai decenți ne-am îmbrăca mai puțin ostentativ, nu am mai țipa în locuri publice, nu am mai avea SUV-uri de 200.000 de euro locuind într-o garsonieră din Rahova. Nu ne-am mai pune tablă albastră pe casă doar că să fim diferiți de casele din sat, nu am mai obliga pe alții să asculte manele din mașina noastră la semafor. Dacă am avea decență nu am fura toți banii pentru infrastructură fară să facem nimic, am lua banii europeni la care avem dreptul chiar dacă nu se pot fura și i-am investi pentru confortul și bunăstarea tuturor.

În fine, dacă am avea decență cred că am scurta mult mai repede discrepanța și golul acesta uriaș dintre noi și celelate țări europene.


Deci, anul acesta haideți să schimbăm puțin lumea în care trăim fiind sinceri, decenți, reactivi și cel mai important lucru gândindu-ne la cei din spatele nostru.

144 views0 comments

Kommentare


bottom of page