Despre mersul împreună

Cu sinceritate despre neputințe și mici reușite. Despre mersul pe jos si chimia creierului

de Oana Martha Igrișan

Primul walk pe care l-am făcut în Herăstrău cu micul grup* pe care îl strânsese Alexandra** în jurul ei a fost într-o zi de vară indiană. Dimineața când am pornit de acasă mi-am dosit căștile în buzunar, backup pentru tăcerile lungi care eram sigură că vor urma.

7 km de drum, umăr la umăr cu oameni necunoscuți.

Cu câteva luni bune înainte fondasem împreună cu Alexandra Societatea Omului Sănătos, din preocuparea noastră pentru prevenție.

Întotdeauna mi-a imaginat că, pentru a avea o viață sănătoasă, trebuie să faci eforturi considerabile, să renunți la o mulțime de lucruri, să faci sport cel puțin o oră pe zi (și cu antrenor personal dacă e posibil, ca să nu greșești exercițiile), să mănânci numai bio, să nu mănânci zahăr deloc, să nu pui gura pe alcool, să iei premiul întâi cu coroniță la toate maratoanele, challenge-urile de slăbit, să nu ai niciodată părul dezordonat sau manichiura nefăcută, să nu te răstești la copii, să nu ai sentimente negative și să îți vorbești problemele doar pe canapeaua terapeutului. Pe scurt, o viață sănătoasă trebuia să fie obligatoriu o viață instagramabilă. Am încercat din răsputeri să duc o viață sănătoasă, în rigorile sus menționate, dar nu am reușit decât să mă simt rău și lăsată în urmă. Nu reușeam să urc pe podiumul premianților oricât de mult m-aș fi străduit.

Dar, în ziua aceea, am mers cei 7 km pe nesimțite, fără căști în urechi, pe o vreme superbă, și îmi aduc aminte că pentru prima dată în viața mea făceam ceva pentru mine, pentru sănătatea mea fără efort. Chimia creierului mi se schimbase în mers, iar ziua mi s-a părut magică. Reușisem să mergem împreună să fim conectați.

Grupul s-a mărit și am mers împreună pe vreme bună, dar și pe vreme rea, în vremuri bune, dar și în vremuri rele. Și fiecare pas pe care l-am făcut alături de alții mi-a revelat câte puțin din secretul vieții sănătoase pentru mine: să nu fac nimic pentru că trebuie, sau pentru că așa spun trendurile, să fac doar ce îmi face bine și ce îmi face plăcere. Să am încredere în mine și în corpul meu. Am înțeles că pentru a fi sănătoasă am voie să cad, să nu îmi fie bine, să fiu supărată, frustrată, dar să vorbesc deschis despre asta și să nu mă ascund după filtrele de Instagram. Nu e nevoie să fim perfecți și lipsiți de sentimente negative pentru a fi sănătoși. Căci așa cum spune Gabor Mate în minunata sa carte Când corpul spune nu:

“Eu nu mă supăr niciodată” spune un personaj de-ale lui Woody Allen în unul dintre filmele sale, “în schimb, dezvolt o tumoră”....Am observat, că reprimarea supărărilor este un factor major de risc pentru boală, deoarece crește presiunea fiziologică asupra organismului.”

Așa că nu reprim nimic, țip, plâng, mă bucur, dansez, mănânc prăjituri, dar am spațiu și pentru obiceiurile bune ”general acceptate” mișcare, alimentație sănătoasă, meditație și alte practici.

Mergând am învățat că atunci ”Când ai ajuns la capătul a ceea ce ar trebui să ştii, eşti la începutul a ceea ce ar trebui să simţi.” Kahlil Gibran

*Societatea Omului Sănătos organizează din 2018 grupuri de mers pe jos București și alte orașe ale țării

**Alexandra Gătej – fondator Societatea Omului Sănătos, creator program habits.