Mama ta e destinată să te deranjeze
sau despre sinceritatea relației mamă - fiică după trei zile de stat împreună
de Jessica Grote
Am 48 de ore de liniște când sunt cu părinții mei. După două zile de stat împreună sună o alarmă interioară și mă trimite direct în 1999. Sunt o adolescentă rebelă cu un comportament iritant și tot ce spune mama mea, indiferent cât de banal, inspiră din partea mea răspunsul “ mamă termină, nu mă mai bate la cap!” Aceasta regresie este de neoprit, a început când am plecat la facultate și s-a înrăutățit odată ce am devenit la rândul meu părinte. Sunt o femeie adultă acum, am depășit acest moment - îmi spun de fiecare dată. Și apoi, cu precizie de ceasornic, în a treia zi de stat împreună cu părinții mei mă întorc în adolescență. Nu sunt singura care pătește așa. Psihologii au și un termen care descrie felul în care cădem mereu în această stare previzibilă, în acest tipar înnebunitor pe care noi fetele îl avem în preajma părinților. Se numește teoria sistemelor familiale - noțiunea că familiile au un echilibru și prin urmare fiecare membru al familiei are un rol precis ca întregul să funcționeze” - spune dr. Pooja Lakshmi, Profesor asistent la catedra de Psihologie de la Universitatea George Washington. Deci rolul pe care îl ai atribuit de la început în familie - ești negociatoarea, clovnul, victima, rebela - este chiar ipostaza în care vei cădea de fiecare dată când mergi acasă sau stai mai mult cu ai tăi. Kira Birditt, Profesor asociat la Universitatea din Michigan care studiază tensiunile dintre copii și părinți spune că 94% din cei cuprinși în studiul său trăiesc o formă sau alta de tensiune. În plus relațiile mamă- fiică sunt în mod particular tensionate - “ acestea sunt relațiile cele mai strânse dar și cele mai tensionate din toate tipurile de relații”. Și dacă stau să mă gândesc bine unul din episoadele ce m-au schimbat în adolescență a fost acela când am văzut-o pe mama mea supărată pentru o observație pe care i-a făcut-o mama ei. Deci cum trecem perioada - mai ales de sărbători - de stat împreună cu părinții fără săne pierdem mințile? Pregătește-te pentru regresie. Problema nu este dacă va apare ci cât de repede. Înainte să-ți vizitezi părinții sau ca ei să vină la tine trebuie să facem niște exerciții mentale de pregătire. Pune-ți niște întrebări: care sunt subiectele de conversație care irită familia? Încearcă să le eviți. Dacă mâncatul împreună la masă e haotic și certăreț poate ieșiți într- o seară în oraș și schimbarea de scenă să vă facă bine. Încearcă să găsești puțină empatie: cea mai tipică dinamică negativă mamă-fiică este următoarea: fiicele adulte se simt în permanență criticate de mamele lor iar mamele cred că fetele lor sunt prea sensibile - e concluzia dr. Deborah Tannen, Profesor de lingvistică la Universitatea Georgetown și autor al volumului “ Porți asta? Cum să le înțelegem pe Mame și pe Fiice”. Cum se cresc nepoții este un subiect foarte important în această dinamică. Multe femei pot să înghită cam orice critică de la mamele lor mai puțin cele legate de cum își cresc copiii. Sfatul Dr. Tannen pentru mame: mușcați-vă limba. Și cea mai inofensivă sugestie poate fi percepută ca o critică. Iar fiicelor le spune că ceea ce aud sună a critică dar de fapt este o expresie sinceră a grijii pentru tine. Mama ta îți vrea binele cu adevărat chiar dacă asta te face să urli în pernă. Fă-ți spațiu. Trebuie să ai unde scăpa din când în când. “Că te ascunzi 10 minute în baie ca să te răcorești, că planifici vizita părinților în așa fel încât să nu degenereze” fă în așa fel încât să ai niște spațiu doar pentru tine - asta sugerează Dr.Harriet Lerner , psiholog clinician și autor al volumului” “Dansul furiei - Ghidul unei femei pentru schimbarea tiparelor relațiilor intime”. Eu, spre exemplu dimineața când sunt cu ai mei fac întotdeauna sport - e timpul meu și încep bine dimineața.
Nu aștepta schimbări. Trebuie să ne fie clar că rolurile într-o familie nu se schimbă. Mai bine să învățăm să navigăm prin ele în așa fel încât să le facem suportabile și să nu genereze conflicte ireconciliabile. articol scris de Jessica Grote pentru NYTimes, tradus de SOS